Produsul intern brut, notat PIB, este valoarea de piață a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară într-o anumită perioadă, de obicei un trimestru sau un an. Este cel mai folosit indicator pentru a arăta cât de mare este o economie și dacă aceasta crește sau scade.
Cum se calculează PIB-ul?
Există trei metode, care ar trebui să ducă, teoretic, la același rezultat. Metoda producției adună valoarea adăugată de toate sectoarele: agricultură, industrie, construcții, servicii. Metoda cheltuielilor adună ce se cheltuiește în economie: consumul gospodăriilor, investițiile firmelor, cheltuielile statului și exporturile nete, adică exporturile minus importurile. Metoda veniturilor adună salariile, profiturile și alte venituri obținute din producție.
Se numără doar bunurile și serviciile finale, ca să nu se numere de două ori aceeași valoare. Făina folosită de brutar nu se adaugă separat; se adaugă pâinea vândută clientului, în prețul căreia se află deja și făina. În România, datele sunt calculate și publicate de Institutul Național de Statistică.
Ce înseamnă PIB nominal și PIB real?
PIB-ul nominal se exprimă în prețurile din perioada respectivă și poate crește pur și simplu pentru că prețurile cresc. PIB-ul real elimină efectul scumpirilor, folosind prețuri dintr-un an de referință, și arată dacă s-a produs efectiv mai mult. Când se vorbește despre creștere economică, se are în vedere de obicei creșterea PIB-ului real.
| Indicator | Ce arată | Când îl folosești |
|---|---|---|
| PIB nominal | valoarea producției în prețurile curente | mărimea economiei în bani |
| PIB real | producția, fără efectul scumpirilor | creșterea sau scăderea economică |
| PIB pe locuitor | PIB împărțit la numărul de locuitori | comparații între țări |
Pentru a compara țări cu monede diferite, se folosește adesea paritatea puterii de cumpărare, o corecție care ține seama de faptul că aceeași sumă cumpără cantități diferite de bunuri în state diferite. Despre cum se mișcă monedele una față de alta, și de ce asta schimbă comparațiile, poți citi în materialul despre cursul valutar.
Ce este o recesiune?
În limbajul de zi cu zi, o recesiune este o perioadă în care economia se contractă. O regulă practică, folosită des în presă, o definește drept două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului real. Instituțiile care datează oficial recesiunile se uită însă la mai mulți indicatori, nu numai la acest criteriu, deci regula de două trimestre rămâne o orientare, nu o definiție universală.
Recesiunea afectează oamenii prin piața muncii: firmele angajează mai puțin, iar șomajul poate crește. Pentru familii, o astfel de perioadă înseamnă mai multă prudență la cheltuieli. Sugestii pentru astfel de momente găsești în articolul despre gestionarea banilor în perioade de incertitudine economică.
Ce nu măsoară PIB-ul?
PIB-ul a fost conceput să măsoare producția, nu bunăstarea, și lasă pe dinafară lucruri importante. Munca casnică și voluntariatul nu au preț de piață, deci nu apar. Economia nederulată oficial este estimată doar parțial. Distribuția venitului nu se vede: o medie ridicată poate ascunde diferențe mari între oameni.
- nu spune nimic despre starea mediului: o poluare care cere curățare poate chiar să crească PIB-ul;
- nu reflectă calitatea vieții: timpul liber, sănătatea, siguranța, educația;
- nu face diferența între o creștere durabilă și una bazată pe împrumuturi;
- nu arată cât din venit rămâne în țară, iar aici contează de unde provin profiturile firmelor.
Ultimul punct ține de structura proprietății. O țară în care o mare parte a profiturilor pleacă peste hotare își vede PIB-ul crescând mai repede decât veniturile reale ale locuitorilor. Dezbaterea despre rolul firmelor cu capital local este reflectată și în materialul despre reprezentativitatea capitalului autohton.
Ce indicatori completează imaginea?
Pentru o privire mai completă, economiștii folosesc mai mulți indicatori împreună: venitul disponibil al gospodăriilor, rata șomajului, rata inflației, soldul comerțului exterior, datoria publică exprimată ca procent din PIB. La nivel internațional se folosește și Indicele Dezvoltării Umane, care combină venitul cu speranța de viață și nivelul de educație. Niciunul nu epuizează subiectul, dar împreună reduc riscul unei judecăți simpliste.
Un exemplu simplu: două țări cu același PIB pe locuitor pot avea nivel de trai foarte diferit dacă într-una venitul este distribuit relativ egal, iar în cealaltă este concentrat la câțiva. Cifra medie nu poate spune această poveste.
Cum citești o știre despre PIB?
Când vezi un titlu cu o creștere economică de un anumit procent, pune câteva întrebări. Este vorba de PIB real sau nominal? Se compară cu trimestrul anterior sau cu același trimestru al anului trecut? Cifra este provizorie sau revizuită? Datele provizorii sunt de multe ori corectate ulterior, uneori cu câteva zecimi de punct.
La comparațiile între țări, verifică dacă se folosește aceeași metodă și aceeași monedă de referință. Iar atunci când e vorba de efectul asupra propriului buget, amintește-ți că ritmul de creștere al economiei nu se traduce automat în creșteri de salarii pentru toată lumea.
Întrebări frecvente
PIB-ul și PNB-ul sunt același lucru?
Nu. PIB-ul măsoară ce se produce pe teritoriul unei țări, indiferent de cetățenia producătorilor. Produsul național brut măsoară veniturile obținute de rezidenții țării, inclusiv cele din străinătate.
De ce se schimbă cifrele PIB după publicare?
Pentru că estimările inițiale se bazează pe date incomplete. Pe măsură ce sosesc informații mai exacte, institutul de statistică revizuiește valorile.
Un PIB mare înseamnă o țară bogată?
Nu neapărat. O economie mare poate avea PIB pe locuitor mic dacă populația este numeroasă. Pentru comparații între țări se folosește mai potrivit PIB-ul pe locuitor.