Inflația este creșterea generală și continuă a prețurilor într-o economie, ceea ce înseamnă că aceeași sumă de bani cumpără, de la un an la altul, mai puține bunuri și servicii. Cu alte cuvinte, puterea de cumpărare a banilor scade, chiar dacă numărul din portofel sau de pe card rămâne neschimbat.
Cum se măsoară inflația în România?
În România, rata inflației este calculată de Institutul Național de Statistică pe baza indicelui prețurilor de consum, notat IPC. Instituția urmărește lunar prețurile unui coș de bunuri și servicii pe care le cumpără gospodăriile obișnuite: alimente, chirie și utilități, transport, îmbrăcăminte, sănătate, educație, timp liber. Fiecare categorie are o pondere, în funcție de cât din bugetul mediu al unei familii se duce pe ea.
Rezultatul se exprimă de obicei în două feluri. Inflația anuală compară prețurile dintr-o lună cu cele din aceeași lună a anului trecut, iar inflația lunară compară luna curentă cu cea precedentă. Când auzi că inflația este de 5%, de regulă e vorba de varianta anuală: un coș care costa acum un an 100 de lei costă acum 105 lei.
Un detaliu care contează este că indicele reprezintă o medie. Familia ta poate avea un coș diferit de cel statistic. Dacă plătești o chirie mare, dacă faci zilnic naveta cu mașina sau dacă ai copii mici, cheltuielile tale cântăresc altfel decât în medie, deci inflația pe care o simți tu poate fi mai mare sau mai mică decât cifra publicată.
Ce provoacă scumpirile generalizate?
Economiștii vorbesc în principal despre trei mecanisme, care pot lucra separat sau împreună. Primul este inflația prin cerere: oamenii și firmele vor să cumpere mai mult decât poate oferi economia la un moment dat, iar vânzătorii își urcă prețurile. Al doilea este inflația prin costuri: energia, materiile prime, transportul sau salariile cresc, iar firmele trec o parte din aceste costuri în prețul final.
Al treilea mecanism ține de așteptări. Dacă oamenii cred că prețurile vor crește, cer salarii mai mari, iar firmele își majorează tarifele din precauție, ceea ce poate întreține chiar fenomenul de care se temeau. Din acest motiv băncile centrale, inclusiv Banca Națională a României, comunică atent și urmăresc o inflație mică și previzibilă, nu una egală cu zero.
Mai există și efectul monedei. Într-o țară care importă multe produse, o monedă care se depreciază face importurile mai scumpe, iar scumpirea ajunge în rafturi cu o întârziere de câteva luni. Mecanismul este explicat pe larg în materialul despre de ce se schimbă zilnic cursul valutar.
Ce se întâmplă cu 100 de lei în zece ani?
Să luăm o inflație constantă de 5% pe an, doar ca exemplu de calcul, nu ca previziune. Un produs care costă azi 100 de lei va costa peste un an 105 lei, peste doi ani 110,25 lei, iar peste zece ani aproximativ 162,89 lei. Prețurile cresc compus, adică fiecare an pornește de la prețul deja majorat.
| După | Prețul produsului | Ce cumperi cu 100 de lei (în bani de azi) |
|---|---|---|
| Acum | 100,00 lei | 100,00 lei |
| 1 an | 105,00 lei | 95,24 lei |
| 5 ani | 127,63 lei | 78,35 lei |
| 10 ani | 162,89 lei | 61,39 lei |
Citește ultima coloană: cei 100 de lei ținuți la saltea, fără nicio dobândă, ar cumpăra după zece ani cam cât ar cumpăra azi 61 de lei. Banii nu au dispărut, dar au devenit mai puțin utili. Aceasta este esența pierderii de putere de cumpărare, iar ea se vede mai ales pe perioade lungi.
De ce nu simt toți oamenii inflația la fel?
Efectele se împart inegal. Cei cu venituri fixe, de exemplu pensionarii al căror venit se ajustează doar periodic, simt mai tare scumpirile, mai ales dacă o parte mare din buget se duce pe alimente și utilități, unde prețurile se mișcă des. Pentru ei contează mult și felul în care se stabilește și se actualizează pensia.
Debitorii cu dobândă fixă pot avea un avantaj: rata rămâne aceeași, în timp ce veniturile nominale cresc, deci povara scade în termeni reali. Cei cu dobândă variabilă pot avea însă surprize, pentru că băncile ajustează dobânzile atunci când inflația urcă. Economiile ținute fără dobândă pierd valoare reală, iar bunurile al căror preț crește odată cu inflația își păstrează mai bine valoarea.
Contează și rata reală a dobânzii. Dacă un depozit oferă 6% pe an, iar inflația este de 4%, câștigul real nu este de 2%, ci ceva mai mic: (1,06 / 1,04) − 1 ≈ 1,92%. Dobânda nominală este cifra din ofertă; dobânda reală este ceea ce rămâne după ce scazi scumpirile.
Ce poți face concret în bugetul tău?
Nu poți controla inflația, dar poți controla felul în care o resimte bugetul tău. Primul pas este să afli unde au crescut cheltuielile tale reale. Compară extrasele pe ultimele șase luni și urmărește categoriile care s-au scumpit; un ghid despre cum citești corect un extras de cont bancar te ajută să separi rapid cheltuielile fixe de cele variabile.
- renegociază contractele recurente (internet, telefonie, asigurări) înainte de prelungirea automată;
- compară prețurile pe unitate (lei pe kilogram, lei pe litru), nu doar prețul de pe etichetă;
- cumpără bunurile scumpe atunci când ai nevoie de ele, nu din frica scumpirii, pentru că deciziile luate în panică costă adesea mai mult;
- păstrează un fond de urgență în lichidități, pentru că inflația nu justifică renunțarea la plasa de siguranță;
- la creditele cu dobândă variabilă, calculează ce rată ai putea plăti dacă dobânda ar crește cu câteva puncte procentuale.
Pentru perioadele mai grele, ideile din articolul despre gestionarea banilor în perioade de incertitudine economică completează aceste reguli. Nu e vorba de a ghici ce se întâmplă cu prețurile, ci de a avea un buget care rezistă la mai multe scenarii.
Întrebări frecvente
Este rea o inflație mică?
Nu neapărat. O inflație mică și stabilă este considerată normală într-o economie sănătoasă, pentru că lasă loc ajustărilor de prețuri și de salarii. Problemele apar când scumpirile sunt rapide sau imprevizibile.
Ce este deflația?
Deflația este scăderea generală a prețurilor. Poate părea avantajoasă, dar dacă oamenii amână cumpărăturile în așteptarea unor prețuri și mai mici, activitatea economică încetinește, iar firmele ajung să reducă producția și locurile de muncă.
Scumpirea unui produs înseamnă inflație?
Nu. Scumpirea unui singur produs, de pildă din cauza unei recolte slabe, este o schimbare de preț relativ. Inflația înseamnă creșterea pe scară largă a prețurilor din întregul coș de consum.
